Maria Cernat a publicat pe Anthropos un articol extraordinar despre felul în care anxietatea colectivă deschide terenul pentru explicații conspiraționiste, dar și asupra realităților istorice care alimentează aceste temeri. Textul pornește de la reacțiile simplificate generate de situații de criză, precum pandemia, și de la ideea microcipării, un scenariu imposibil tehnic, dar susținut de frica reală de control.
Autoarea mută apoi discuția din imaginar în documentat: experimentele neurologului José Delgado din anii ’60–’70, care a implantat electrozi în creierul animalelor și al oamenilor pentru a observa modificări motorii, emoționale sau comportamentale. Maria Cernat descrie atât scopul acestor intervenții, cât și limitele lor morale: violența procedurilor, lipsa cadrului etic, vulnerabilitatea subiecților și riscul de a transforma mintea într-un obiect manipulabil.
Articolul urmărește și evoluțiile recente ale tehnologiei, de la tratamentele la nivel intracranian pentru depresie severă prezentate în Nature (2021), până la interfețele creier–computer testate pe primate. Toate sunt puse în relație cu perspectiva lui Delgado asupra minții ca proces dependent de stimulii externi, o viziune care pune sub semnul întrebării autonomia individuală și ideea unui „eu” stabil.
Maria Cernat încheie prin a problematiza proiectul lui Delgado de „psihocivilizare”: dacă îmbunătățirea societății presupune doar perfecționarea tehnicilor de control, sau dacă însăși logica dominației trebuie abandonată.
